Povestea incredibilă a Deliei Budeanu, femeia care a învins cancerul și durerea.
Delia Budeanu s-a stins din viață la vârsta de 79 de ani, lăsând în urmă un gol imens în sufletele celor care au admirat-o de-a lungul anilor. Fosta crainică TV a fost un simbol al eleganței și profesionalismului înainte de 1990, iar dispariția ei a îndoliat nu doar familia și apropiații, ci și pe toți cei care au apreciat parcursul său impresionant în media românească.
Ultimele confesiuni ale Deliei Budeanu
Cu toate acestea, puțini știu că Delia Budeanu a trecut prin momente extrem de grele în urmă cu 31 de ani, când viața ei a fost pusă la grea încercare. În 1993, ea a primit un diagnostic devastator, cancer. Înfruntând această luptă nemiloasă, a reușit să învingă boala cu ajutorul soțului său, Radu Budeanu, care i-a fost alături la fiecare pas. Despre această experiență, Delia a vorbit deschis abia în 2002, povestind în detaliu „războiul infernal” prin care a trecut.
Delia povestea cum, în ciuda recomandărilor medicilor, a decis să urmeze propriul drum în lupta cu boala, renunțând în mare parte la tratamentul prescris.
„La prima doză de chimioterapie mi-a fost foarte rău. Mi-a fost atât de rău încât am decis să scot două ingrediente și să las doar o componentă. Aceasta din urmă avea calciu. Fără să știe nimeni, am aruncat două la gunoi și una o făceam. Nu am zis nimănui, că nu mi s-ar fi permis. Medicul n-a știut. Asistenta nu și-a dat seama ce fac.” Boala
Citește și: Visul neîmplinit al Deliei Budeanu
„Am urât lumina soarelui după pierderea soțului meu”
Această putere extraordinară a ajutat-o pe Delia să învingă boala, dar durerea din viața sa nu s-a încheiat odată cu această victorie. În 1997, a pierdut o altă parte importantă a vieții sale, soțul ei, Radu Budeanu. Radu, un strălucit jurnalist de politică externă, a plecat de acasă într-o zi de decembrie și nu s-a mai întors niciodată. „Când Radu a pierit. Soțul meu, Radu Budeanu, strălucitul ziarist… A dispărut, a plecat de acasă, după ce și-a faxat materialele, totul era perfect. Într-o zi de 18 decembrie a plecat de acasă și nu s-a mai întors. Doi ani mi-au trebuit să înțeleg că el nu mai este. Am urât lumina soarelui, am urât tot ce era viu. Doi ani mi-au trebuit să înțeleg că el nu mai este în viață.”
