Moșii de vară pică pe 30 mai în 2026. Iată tradițiile și obiceiuri pe care creștinii au grijă să le respecte, dar și alimentele pe care le împart.
Sâmbătă, 30 mai 2026, se face pomenirea tuturor morților, această zi fiind cunoscută în popor sub denumirea de „Moșii de vară”. Creștinii obișnuiesc să meargă la biserică pentru a participa la slujbe, iar apoi împart pachete cu mâncare rudelor, vecinilor sau persoanelor care se confruntă cu diverse lipsuri. De asemenea, ei au grijă să respecte și anumite tradiții și obiceiuri. Iată care sunt acestea.
Ce e bine să împarți de Moșii de vară?
Sâmbăta aceasta, după Sfânta Liturghie, se va oficia în biserici Slujba Parastasului. Astfel, credincioșii vor duce coșuri cu mâncare pentru a fi binecuvântate de preoți, iar apoi vor împărți pachete cu tot felul de bunătăți rudelor, vecinilor sau oamenilor sărmani.
Din pachete nu trebuie să lipsească niciodată coliva. Aceasta se prepară din grâu fiert și îndulcit cu miere sau cu zahăr și se decorează cu nuci, stafide, cacao sau zahăr pudră.
Potrivit tradiției, mâncarea se dă de pomană în vase noi. În trecut, credincioșii foloseau vase de lut sau de lemn. Gospodinele pregătesc orez cu lapte sau păsat cu lapte, dar și alte bunătăți, precum plăcinte, friptură de miel, sarmale sau cozonac pentru a le da de pomană. În unele zone ale țării, se spune că e bine să nu lipsească brânza proaspătă, laptele sau ouăle din pachete, deoarece acestea simbolizează belșugul și continuitatea vieții.
Fructele de sezon sunt și ele nelipsite de Moșii de vară, mai ales căpșunile sau cireșele. Unele persoane aleg să împartă și ceapă sau usturoi verde în pachete. În plus, cănile nu se dau goale, ci se poate pune în ele apă, suc, bere sau vin.Tradițiile și obiceiurile pe care au grijă să le respecte creștinii de Moșii de vară
Creștinii țin cont de anumite tradiții în Sâmbăta Morților. Aceștia merg și curăță mormintele celor decedați, iar în unele zone le împodobesc cu frunze de nuc sau de tei. Chiar dacă nu dau de pomană, credincioșii aprind lumânări pentru sufletele apropiaților care au trecut la cele veșnice. O veche tradiție spune că sufletele adormiților merg pe Valea cu Dor de Moșii de Vară. Cei care nu găsesc nimic de mâncare se întorc la locurile de veci triști, cu ramuri de flori de tei în
În unele zone, crenguțele de tei și frunzele de nuc se duc la biserică pentru a fi sfințite, iar apoi se pun la icoane. Acestea protejează casele și membrii familiei de necazuri sau fenomene extreme. De asemenea, se spune că florile de tei pot fi folosite ca remediu împotriva surzeniei. În anumite regiuni ale țării se practică „podurile”. Mai exact, pachetele de mâncare se dau peste garduri, poduri sau ape curgătoare, simbolizând trecerea acestora din lumea noastră în lumea de dincolo.
Creștinii nu au voie să muncească în gospodărie sau la câmp dacă nu vor să atragă necazuri în viața lor. Aceștia nu trebuie să dea bani de pomană sau lucruri nefolositoare. De asemenea, se spune că este mare păcat să refuze pomana pe care o primesc.
Rugăciunea pe care e bine să o citești în Sâmbăta Morților pentru mântuirea celor adormiți
„Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta credință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gândul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea și suspinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.
Dăruiește-le lor și nouă Împărăția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veșnice și desfătarea vieții Tale celei nesfârșite și fericite.
Că Tu ești învierea și odihna adormiților robilor Tăi (numele), Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!”