Au trecut opt luni de când Andreea Morega a fost ucisă de Mirel Dragomir. Familia studentei trece încă prin momente dureroase și nimic nu le poate alina dorul de fiica lor.
Andreea Morega a fost ucisă cu sânge rece de Mirel Dragomir. Într-o manifestare de furie și gelozie, individul a utilizat două cuțite pentru a-i aplica zeci de lovituri tinerei. Polițiștii ajunși la fața locului au avut un șoc în momentul în care au găsit trupul neînsuflețit al tinerei. Părinții Andreei Morega este în continuare copleșită de durere. Familia ei este nevoită să traverseze noi momente dureroase, asta pentru că, în loc să o sărbătorească, de ziua ei de naștere, se roagă pentru sufletul ei.
„Astăzi ar fi trebuit să fie despre tine, Andreiuța mea. Ar fi trebuit să-ți spunem „La mulți ani!”, dar nu putem spune decât Odihnă și lumină veșnică, iubita mea! Mi-e atât de dor de tine, suflețelul meu!”, a scris tatăl Andreei Morega, pe Facebook.
Durerea părinților Andreei Morega este adâncă:" Nu pierzi pe cineva drag doar o singură dată. Îl pierzi când închizi ochii, în fiecare noapte și când îi deschizi în fiecare dimineață"
Tatăl Andreei Morega descrie pierderea ca o rană constant redeschisă, evidențiind că suferința este o prezență constantă, care se adâncește cu fiecare moment al vieții cotidiene. Mesajul bărbatului aduce în lumină realitatea dureroasă cu care se confruntă cei care au pierdut pe cineva drag, marcând fiecare zi cu amintirea și dorința pentru ceea ce ar fi putut fi.
„Nu pierzi pe cineva drag doar o singură dată. Îl pierzi când închizi ochii, în fiecare noapte și când îi deschizi în fiecare dimineață. Îl pierzi de-a lungul întregii zile. O cană de cafea nefolosită. Un scaun gol. O pereche de ghete care nu mai sunt acolo. Pierzi acel suflet când soarele apune și întunericul se apropie. Îl pierzi atunci când te întrebi „De ce?” și privești cerul plin de stele.Îl
pierzi în zilele importante: aniversari, zile de naștere, nunti și botezuri. Îl pierzi și în zilele obișnuite. Îl pierzi în cotidian: acte, treburi casnice, rutina considerată normală. Îl pierzi în lucruri familiale: o melodie care îi plăcea, un parfum cu care se dădea, un fel de mâncare pe care îl prefera. Pierzi acel suflet în conversații care nu vor mai avea loc și-n toate cuvintele rămase nespuse. Îl pierzi în toate locurile în care a mers și-n care își dorea sa meargă.