Horia Moculescu s-a stins din viață la vârsta de 88 de ani. Prietenii și colegii de breaslă i-au adus omagii emoționante în mediul online.
Prezentator, pianist și mare compozitor, Horia Moculescu a murit la vârsta de 88 de ani, după o luptă grea cu mai multe probleme de sănătate care și-au pus amprenta asupra vieții lui cu trecerea timpului. În ultimele zile de viață, acesta a fost internat în spital în stare gravă. Prietenii, colegii și toți cei care l-au cunoscut și l-au admirat au ținut să îi aducă omagii în mediul online. Iată ce mesaje au transmis aceștia.
Val de reacții după moartea lui Horia Moculescu! Ce a transmis Dan Negru?
Daniel Iordăchioaie, Dan Negru și Marina Almăşan se numără printre cei care i-au adus omagii emoționante lui Horia Moculescu în cursul acestei zile. Compozitorul a murit la o săptămână după ce a fost internat la Institutul „Matei Balș” din Capitală. "Horia Moculescu a fost unul dintre primii mei şefi la TVR. A murit azi… Am vorbit de multe ori cu el, în viaţa asta, despre moarte. De la Horia şi de la Vadim Tudor am învăţat multe despre „dincolo”. Vom muri şi vom vedea!", a scris, pe Facebook, Dan Negru.
Marina Almăşan a împărtăşit, pe reţelele de socializare, o fotografie alături de bunul ei prieten, Horia Moculescu. "…Am câteva zeci, în arhiva personală, dar aleg una din ultimele. Pentru că nu vreau să fac paradă de prietenia noastră, ci doar vreau să semnalez stingerea treptata a unei epoci… Drum lin spre stele, Horia Moculescu… Sigur, într-o existenţă viitoare, tu vei fi o salcie, la mal, iar eu, poate, un râu, la umbra ta", a scris ea.
Cântăreţul Daniel Iordăchioaie a scris: "Un OM cu un caracter impecabil, cu un suflet frumos, plin de un enorm talent, o interminabilă sursă de informaţie muzicală, rafinament, eleganţă şi bun simţ, un adevărat prieten... s-a stins! Mi se rupe sufletul! Voi participa pe 19 noiembrie la un concert care s-a vrut omagial, însă a devenit comemorativ! Teatrul Naţional Bucureşti! Vă aştept să vă cânt minunatul nostru cântec "5 zile în septembrie".
Mircia Gutău, primarul oraşului Râmnicu Vâlcea, unde s-a născut compozitorul, a transmis un mesaj: "Ne-a părăsit astăzi un râmnicean al cărui nume a devenit un simbol pentru succesele şi renumele muzicii uşoare româneşti. Compozitorul, interpretul şi realizatorul de emisiuni de televiziune Horia Moculescu, Cetăţean de Onoare al Municipiului din anul 2007 şi un om care nu a încetat să iubească acest oraş, a plecat dintre noi lăsând însă în urma sa acorduri memorabile ce au adus şi vor aduce încă multă vreme de acum înainte bucurie în sufletele a milioane de români. Dumnezeu să-l odihnească în pace!".
"La revedere, Mocu! Dumnezeu să te odihnească-n pace şi lumină! Amin!", a scris și compozitorul Mihai Alexandru, publicând un videoclip alături de prietenul său.
Mesajul sfâșietor transmis de Nidia, fiica lui Horia Moculescu, în urma decesului marelui compozitor
Fiica lui Horia Moculescu, Nidia, este devastată de durere și nu poate accepta că tatăl ei nu mai este. Ea a postat un mesaj de-a dreptul tulburător în memoria celebrului compozitor. „Mă sufocă și mă strânge lumea, Tată! Nu pot să respir. Nu știu să trăiesc. Erai aerul meu. Erai drumul meu. Trimite-mi tăticule o singură bătaie de inimă care să nu mai muște din mine când și pianul tău plânge și fiecare notă te întreabă: unde ești? când vii?… Erai zâmbetul meu… Tu erai viața, lumina mea. Și acum, fără tine, sunt o fiică ruptă din trupul lumii. Sunt o strigare fără de rost care nu mai are ecou.
Îți amintești cum îmi spuneai că sunt puternică? Că am în mine seva ta? Că voi înflori chiar și în iarnă? Ai greșit, Tată. Eu nu sunt puternică. Eu sunt frântă. Sunt o frunză smulsă de vântul durerii. Sunt o fiică care nu mai știe să fie. Și te caut în fiecare colț de tăcere, în fiecare adiere, în fiecare vis. Dar nu te mai găsesc. Și mă întreb: cum să trăiesc fără tine? Cum să învăț Tată asta….
M-ai învățat atâtea, tată, dar un singurul lucru nu ai reușit… cum să mă faci să trăiesc fără tine… Cum să mai văd lumea, când ochii mei – de fapt ochii tăi –, sunt orbi în fața lumii? Cum să mai vorbesc când gura mea, tot moștenirea ta, nu mai poate decât să urle? Mi-ai fost Totul. Ai fost rădăcina, coroana, cerul și pământul meu. Și acum… acum sunt doar copila ta căzută, cu genunchii zdreliți de durere, cu sufletul în zdrențe, cu inima în gol.
Tăticule, dacă mă auzi, trimite-mi un semn. Da-mi un semn din tăria ta, că eu nu mai pot. Nu mai pot! Trimite-mi tăticule, te implor, un acord care să nu sune a despărțire, o armonie care să mă țină dreaptă când lacrima apasă pe pedale, când vinilul lumii s-a zgâriat, iar muzica ta se tânguie pe repetiție, ca o rugăciune fără răspuns…Tu ai fost stejarul meu. Rădăcina mea. Trunchiul care m-a ținut dreaptă când viața mă lovea cu furtuni. Umbra ta era adăpostul meu. Frunza ta era speranța mea. Iar acum… acum ai căzut. Și eu cad cu tine… Într-un hău… și fără lumină. Fiica ta. Cea care cade. Cea care te strigă. Cea care nu știe cum să trăiască fără stejarul ei..”, a scris fiica celebrului compozitor, Nidia, în lacrimi, pe un grup de prieteni.
