Cum se realizează partajul la divorț și cum se calculează bunurile comune

Când două persoane aleg să divorţeze, trebuie să calculeze bunurile comune şi să realizeze partajul.

 Sunt două moduri prin care se poate realiza partajul la un divorţ. Cea mai simplă metodă este la notar, dacă cele două părţi ajung la un numitor comun în ceea ce priveşte împărţirea bunurilor. În instanţă, procesul este mult mai anevoios şi poate dura şi ani de zile.

Cum se realizează partajul şi cum se calculează bunurile comune a un divorţ

 Articolul nr. 358 din Codul Civil spune că "bunurile comune pot fi împărţite, în tot sau în parte, prin act încheiat în forma autentică notarială, în caz de bună învoială, ori pe cale judecătorească, în caz de neîntelegere. Bunurile atribuite fiecărui sot prin partaj devin bunuri proprii, iar bunurile neîmpărşite rămân bunuri comune" . 

 Aşadar, nu toate bunurile se vor împărţi la partaj. Iată ce bunuri nu se vor lua în considerare la divorţ: bunurile obţinute înainte de căsătorie, bunurile obţinute prin moştenire, bunurile primite prin donaţie, în afara cazului în care donatorul a prevăzut în mod expres, în contractul de

donaţie, că aceste bunuri sunt comune celor doi soţi, bunurile de uz personal- obiectele de îmbrăcăminte şi bijuteriile personale, de exemplu; drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală, cum ar fi drepturile de autor; premiile şi recompensele; schiţele si proiectele artistice; indemnizaţia de asigurare şi despăgubirile pentru orice prejudiciu material cauzat unuia dintre soţi (de exemplu, în cazul unui accident, sumele plătite cu titlu de daune unuia dintre soţi vor reprezenta bun propriu al acestuia), bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum şi bunul dobândit în locul acestuia (de exemplu, dacă soţul schimbă ceasul moştenit de la părinţi cu un alt accesoriu vestimentar, acesta din urma va fi bunul său propriu), fructele bunurilor proprii (chiria unui apartament moştenit de la părinţi). 

 Partajul la notar are loc în momentul în care cei doi soţi se pun de acord privind împărţirea bunurilor. Durează câteva zile acest proces, iar cele două părţi trebuie să se prezinte la notar şi cu actele de proprietate, pe lângă cărţile de identitate.

Modalitatea de împărţire nu este neapărat cea clasică, de 50%-50%, ci poate varia, în funcţie de înţelegerea dintre cei doi soţi.

 În instanţă, procesul poate dura foarte mult timp, dar se ajunge la aşa ceva când cele două părţi nu se pot înţelege la partaj. Judecătorul va decide cum se vor împărţi bunurile, în funcţie de dovezile prezentate. 

---