Fosta soție a lui Toma Caragiu a murit la vârsta de 87 de ani: "Prea multă durere și prea multe priviri acuzătoare"

Elena Caragiu a plecat din România la câteva luni după ce marele actor s-a stins din viață la cutremurul din 1977.

Doliu în teatrul românesc! Elena Caragiu, cea de-a doua soție a maestrului, s-a stins din viață pe 14 noiembrie 2024, la vârsta de 87 de ani. Aceasta locuia în Statele Unite ale Americii, fiind nevoită să fugă din țară după cutremurul din 1977, în urma căruia a rămas văduvă. Atunci, în cumplitele momente în care pământul s-a zdrunciat, și-au pierdut viața mii de oameni, iar ar printre aceștia s-a numărat și Toma Caragiu, cel mai mare actor de comedie al României. După tragedie, Elena a simțit o presiune imensă din partea publicului și a societății, multe voci insinuând că supraviețuirea ei ar fi fost nedreaptă. În fața acestor acuzații, actrița a hotărat să plece din țară. A ajuns la Paris unde și-a continuat cariera începută sub numele de Helene Cara, cu un disc interpretat în limba franceză după melodiile Mariei Tănase.

„Am simțit că nu mai pot rămane aici, că e prea multă durere și prea multe priviri acuzătoare”, mărturisea Elena Caragiu într-un interviu.

Citește și: Ce a dus, de fapt, la moartea fulgerătoare a fiicei lui Igor Cuciuc? Detalii cutremurătoare: ”Le-a spus fetelor: nu mai am putere, nu mai văd nimic”

Cine a fost Elena Caragiu

Elena Caragiu, născută Elena Bichman, a venit pe lume pe 18 septembrie 1937 la București. În 1959 s-a căsătorit cu actorul și dramaturgul Paul Ioachim, după ce în 1958 își realizase visul de a intra la Institutul de Arte (IATC), pe care l-a absolvit în 1962.
În 1963 a fost repartizată la „Teatrul din Ploiești”, unde a început repetițiile la două piese cu Toma Caragiu, care era directorul teatrului.

Acolo cei doi s-au îndrăgostit, iar actorul a decis să divorțeze de actrița Maria Bondar. După un an a divorțat și Elena. Înainte de a lua repartiția la Ploiești și de a-l întâlni pe Toma, Elena a jucat roluri principale la București, ca urmare al succesului cu filmul Porto Franco (rolul Evanția): în 1962, Olguța, în „Sonet pentru o Păpușe”, regia Lucian Giurchescu Teatrul „C. Nottara”; 1964, rolul principal în „Băiat bun dar cu lipsuri” Teatrul Giulești, apoi „Insula” de M. Sebastian la Teatrul de Comedie, etc.