Fostul fotbalist Radu Mărginean s-a stins din viață la doar 43 de ani. Acesta a căzut și s-a lovit la cap în timp ce se afla la o bază de agrement din Arad.
Radu Mărginean s-a stins din viață la doar 43 de ani în urma unui incident nefericit care a avut loc la o bază de agrement pe care o deținea, situată la ieșirea din Arad spre Zădăreni. Considerat unul dintre cei mai valoroși fotbaliști ai generației sale, acesta a căzut de pe o scară și s-a lovit la cap în momentul în care a coborât în camera tehnică pentru a rezolva personal o defecțiune. Fiul lui, Dominic, a fost cel care l-a găsit fără suflare. Iată ce s-a întâmplat în ultimele clipe din viața sportivului.
Ce s-a întâmplat în ultimele clipe din viața lui Radu Mărginean?
Jurnalistul Lucian Dănilă a povestit ultimele clipe din viața lui Radu Mărginean.
„Radu, dragule… E o noapte cum n-am mai trăit, una în care încerc să îmi dau seama ce s-a întâmplat și nicicum nu îmi iese. Au fost cele mai șocante momente pe care le-am trăit în jumătate de veac de viață, au fost cele mai cumplite clipe și încă sper că fiind aproape de dimineață e doar un coșmar din care mă voi trezi și apoi te voi suna să-ți povestesc ce vis urât am avut cu tine.
Au trecut câteva ore, încerc să reconstruiesc cronologia celor întâmplate și realizez că poate am fost ultima persoană care te-am îmbrățișat în scurta-ți și frumoasa ta viață.
Am ajuns la ora 20:40, ca-n fiecare marți, la tine la bază ca să joc cu prietenii o miuță și odată coborât din mașină îi spuneam bucuros lui Adi Bizău că „e al nost aici” după ce ți-am văzut mașina parcată. Nu m-am dus ca de obicei direct la vestiar să mă echipez pentru venisem echipat de acasă, ca niciodată, astfel că am venit la bar pentru că de când te știu mi-a fost atât de drag să te revăd.
Jurnalistul s-a îndreptat apoi spre terenul sintetic al bazei, unde se afla și fiul lui Radu Mărginean, Dominic. Pe măsură ce ce întuneca, Lucian a observat că reflectoarele nu funcționau pe o parte a terenului de joc, astfel că a trimis pe cineva să discute cu tatăl fostului fotbalist.
„Era 21:25, iar Adi s-a dus și în câteva secunde s-a întors fără nea Nicu, dar vădit șocat: „Îl resuscitează pe Radu. A căzut lângă bazin”, a strigat el spre noi toți, iar nou nu realizam nici cine-i Radu, deși numai tu, Radu Mărginean, puteai să fii, și nici treaba cu resuscitatul n-am înțeles-o prea bine. Ca la un semn, am lăsat toți fotbalul și am fugit spre bazin.
Și am văzut cum doi tineri îți aplicau compresii toracice, Radule, iar tu erai întins pe iarbă cu fața deja vineție… Imaginea aia mă va bântui mult timp de acum înainte. Nea Nicu, tatăl tău, a căzut în genunchi lângă un baldachin și prima mea reacție a fost să fug să-l iau în brațe. Îngâna cuvinte: „nu se poate, nu se poate, nu-mi fă asta, nu-mi fă, Doamne Dumnezeule…”. Tensiunea momentului era uriașă și, ca din nimic, o tânără care-ți ținea mâna în timp ce acei tineri încercau să te readucă la viață a strigat: „are puls!”
„Nea Nicu, are puls!”, am strigat și eu, cu el în brațele mele, și cu toții am avut un sentiment de ușurare, unul însă care a durat atât de puțin, doar câteva secunde, după care aceiași femeie ne-a spus cu un glas stins că nu ai. Că nu mai ai puls.
Panica era deja instalată, ambulanța era pe drum și nu mai aveam nimic decât speranță. Când i-am văzut pe doctorul Marius Ozarchevici și pe Adi Vig că preiau ei controlul parcă aveam o siguranță că totul se va termina cu bine. N-a fost… Nimic n-a mai fost bine. După mai bine de 45 de minute de luptă, personalul medical a oprit compresiile. Iar tu, Radu, n-ai mai răspuns la niciun stimul”, a mai scris Lucian Dănilă.
Familia lui Radu Mărginean, devastată de durere
Radu Mărginean s-a stins din viață lăsând în urma lui un gol imens și o durere greu de descris în cuvinte. Tatăl fostului fotbalist a fost martor la ultimele sale clipe de viață. Acesta a privit neputincios cum sportivul și-a dat ultima suflare în urma accidentului nefericit. Și soția lui Radu, Teodora, a fost martoră la clipele de coșmar. Ea a rămas în stare de șoc, neputând să înțeleeagă ce s-a întâmplat chiar sub ochii ei.
„Urletul său ulterior a fost cel mai dureros sunet omenesc pe care l-am auzit în astă viață. Durerea tatălui care asista neputincios la moartea fiului său, fiul pe care l-a iubit atât de mult și al cărui sprijin a fost întreaga lui viață, din acea zi de 3 ianuarie 1983 când te-ai născut, Radule, și până-n această seară. Ne-a dărâmat pe toți acel moment, băieții prezenți stăteau în genunchi și plângeau în hohote, cu mâinile-n cap, deznădăjduiți, în timp ce câteva femei implorau echipa medicală să nu se oprească: „Faceți ceva, vă rugăăăăm! Aduceți-l înapoi, vă rugăăăăăm!” Dar tu, Radu, nu mai răspundeai… 43 de ani, Radule, doar 43 de ani, atât ai stat cu noi.
Teo, soția ta, era mută, mută de-a dreptul. Unda de șoc a lăsat-o fără glas și fără lacrimi. Privea-n gol, se plimba fără țintă cu mâinile împerecheate și nu putea realiza ce se întâmplă cu omul care cu doar câteva minute îi ținea mâinile în palme”, a mai scris Lucian Dănilă.
