A murit Nelu Boată, chitaristul care a impresionat-o chiar și pe Maria Tănase.
A murit Nelu Boată, cel mai mare chitarist pe care l-a avut muzica populară românească. A fost chitaristul care a acompaniat două dintre vocile fondatoare ale muzicii populare românești din secolul trecut: Maria Tănase și Maria Lătărețu. Artistul s-a stins din viață luni, 12 ianuarie, cu doar câteva zile înainte de a împlini vârsta de 83 de ani, lăsând în urmă o carieră marcată de rafinament și o măiestrie tehnică rar întâlnită. Nelu Boată a fost depus la capela Bisericii ‘Sfântul Ierarh Calinic Cernicarul și Izvorul Tămăduirii’ din Craiova, iar înmormântarea va avea loc miercuri, la cimitirul Sineasca.
Anunțul decesului a fost făcut de familie și colegi de breaslă, declanșând un val de omagii pe rețelele sociale. Nelu Boată a fost recunoscut pentru capacitatea sa extraordinară de a susține armonia unei întregi orchestre, suplinind uneori instrumente precum țambalul prin tehnica sa unică la chitară și vioară.
"Mai devreme sau mai târziu, din păcate, toţi ajungem în situaţia de a ne pierde Tatăl şi indiferent de vârstă, indiferent de relaţia mai apropiată sau mai distantă, este un moment foarte dureros prin care trebuie să trecem. Durerea acestei pierderi nu dispare, doar ne obişnuim să trăim fără persoana dragă pe care o strigam … TATA … şi o vom păstra mereu în sufletul nostru împreună cu toate amintirile pe care le-am strâns de-a lungul timpului", este mesaul scris de Bebe Boată.
Cine a fost Ion Nelu Boată
Numele lui Ion Nelu Boată este indisolubil legat de perioada de glorie a muzicii lăutărești din Craiova. Alături
„Am cântat împreună nouă ani în celebrul restaurant Minerva din Craiova, la evenimente, la nunţi, până în 1990 când s-a terminat cu Minerva, iar eu m-am angajat la Ansamblul „Maria Tănase”. Înainte de înfiinţarea ansamblului am făcut acest turneu excepţional, în Franţa, pe Coasta de Azur. Preferam să cânt cu el sau cu Cicea, cu unchiul lui, pentru că erau foarte buni. Dacă îl aveai pe Boată în spate, nu îţi mai trebuia ţambal, puteai să cânţi foarte bine doar cu vioara şi cu chitara. Nicu Creţu nu cânta niciodată fără Boată sau fără Cicea. Îi şi lega o prietenie de-o viaţă. Era un om deosebit şi un mare chitarist, era unul din cei mai buni din ţară. Chitariştii buni din ţara asta îi numărai pe degete. El şi unchiul lui, Cicea, erau cei mai tari din Craiova, dar îi preferau şi cei de la Bucureşti, cum era marele ţambalist Toni Iordache, Mădălin Voicu, care venea mereu la Minerva să ne asculte. Pentru că în ultima perioadă se deplasa greu, mă rugase să mergem împreună la mormântul prietenului lui Nicu Creţu. Din păcate nu am mai apucat”, a declarat, pentru Agerpres, Rozica Petra.
"L-am cunoscut de copil, de prin anii ’80, când era la Ansamblul „Nicolae Bălcescu”, care ulterior a rămas ca secţie muzicală. Doamne, ce stil pedagogic extraordinar avea! Din calmitatea dumnealui, din liniştea sufletească, te făcea să simţi că arta nu se face cu stres, cu nervi, pe fugă, ci că arta e ceva de la Dumnezeu, este linişte, este pace. Iar ulterior, la Orchestra „Maria Tănase”, era unul dintre pilonii de bază care a contribuit foarte mult la calitatea interpretării pieselor instrumentale şi a jocurilor populare.Nea Nelu Boată ne-a transmis profesionalismul: să nu încercăm să facem lucrurile de mântuială în artă, să facem lucruri de calitate, chiar dacă răspunsul vine mai târziu, când eşti apreciat pentru excelenţă. Eu eram o fire mai vulcanică, iar nea Nelu venea pe balcon la Casa Ştiinţei şi îmi spunea să iau lucrurile mai uşor, mai calm şi îl ascultam fiindcă ştiam că are dreptate. Şi am rămas prieteni toată viaţa. Era singurul instrumentist din garda veche care şi după ce s-a pensionat trecea pe la noi şi ne saluta, pentru că noi eram luaţi de vâltoarea vieţii şi nu prea mai aveam timp să ne mai întâlnim”, a declarat maestrul Ionel Garoafă pentru sursa citată.
„Nea Nelu ne-a transmis spiritualitate, ne-a transmis credinţă, dragoste, sinceritate, pentru a ne face să înţelegem că viaţa este doar sentiment, restul materialului nu contează. Aşa a fost generaţia lor. S-a deschis ca o carte pentru noi şi ne-a făcut să-l iubim şi să asimilăm foarte repede cunoştinţele pe care ni le-a transmis”, a mai spus maestrul coregraf Ionel Garoafă.
