Horia Moculescu este condus astăzi pe ultimul drum la Cimitirul Bellu Ortodox. Iată primele imagini de la înmormântarea maestrului.
Horia Moculescu a încetat din viață la vârsta de 88 de ani, lăsând în urmă o carieră impresionantă, dar și o durere de nedescris în sufletele tuturor celor care l-au cunoscut și l-au apreciat. Maestrul fusese internat la Secția ATI de la Institutul „Matei Balș” din Capitală săptămâna trecută, însă starea lui s-a degradat considerabil și medicii nu au mai putut să îl salveze. El este condus, astăzi, pe ultimul drum la Cimitirul Bellu Ortodox. Iată primele imagini de la înmormântare.
Imagini de la înmormântarea lui Horia Moculescu! Maestrul s-a stins din viață la 88 de ani
Astăzi, 16 noiembrie 2025, membrii familiei, prietenii, colegii de breaslă și fanii îl conduc pe ultimul drum pe Horia Moculescu. Maestrul își va dormi somnul de veci într-un cavou al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor de la Cimitirul Bellu Ortodox, potrivit click.ro.
Mai multe vedete au venit îndurerate și în haine de doliu să își ia rămas-bun de la marele compozitor.
Printre acestea se numără Aurelian Temișan și Monica Davidescu, Zoly Toth, Virgil Ianțu, Loredana Groza și fiica ei, Marina Florea, Ionel Tudor, Ovi și Grigore Leșe.
Nidia Moculescu, omagiu emoționant adus tatălui ei! Tânăra este copleșită de durere
Nidia Moculescu este devastată după moartea tatălui ei. Aceasta a transmis un mesaj sfâșietor la scurt timp după ce marele compozitor a încetat din viață. „Mă sufocă și mă strânge lumea, Tată! Nu pot să respir. Nu știu să trăiesc. Erai aerul meu. Erai drumul meu. Trimite-mi tăticule o singură bătaie de inimă care să nu mai muște din mine când și pianul tău plânge și fiecare notă te întreabă: unde ești? când vii?… Erai zâmbetul meu… Tu erai viața, lumina mea. Și acum, fără tine, sunt o fiică ruptă din trupul lumii. Sunt o strigare fără de rost care nu mai are ecou.
Îți amintești cum îmi spuneai că sunt puternică? Că am în mine seva ta? Că voi înflori chiar și în iarnă? Ai greșit, Tată. Eu nu sunt puternică. Eu sunt frântă. Sunt o frunză smulsă de vântul durerii. Sunt o fiică care nu mai știe să fie. Și te caut în fiecare colț de tăcere, în fiecare adiere, în fiecare vis. Dar nu te mai găsesc. Și mă întreb: cum să trăiesc fără tine? Cum să învăț Tată asta….
M-ai învățat atâtea, tată, dar un singurul lucru nu ai reușit… cum să mă faci să trăiesc fără tine… Cum să mai văd lumea, când ochii mei – de fapt ochii tăi –, sunt orbi în fața lumii? Cum să mai vorbesc când gura mea, tot moștenirea ta, nu mai poate decât să urle? Mi-ai fost Totul. Ai fost rădăcina, coroana, cerul și pământul meu. Și acum… acum sunt doar copila ta căzută, cu genunchii zdreliți de durere, cu sufletul în zdrențe, cu inima în gol.
Tăticule, dacă mă auzi, trimite-mi un semn. Da-mi un semn din tăria ta, că eu nu mai pot. Nu mai pot! Trimite-mi tăticule, te implor, un acord care să nu sune a despărțire, o armonie care să mă țină dreaptă când lacrima apasă pe pedale, când vinilul lumii s-a zgâriat, iar muzica ta se tânguie pe repetiție, ca o rugăciune fără răspuns…Tu ai fost stejarul meu. Rădăcina mea. Trunchiul care m-a ținut dreaptă când viața mă lovea cu furtuni. Umbra ta era adăpostul meu. Frunza ta era speranța mea. Iar acum… acum ai căzut. Și eu cad cu tine… Într-un hău… și fără lumină. Fiica ta. Cea care cade. Cea care te strigă. Cea care nu știe cum să trăiască fără stejarul ei..”, a scris fiica celebrului compozitor, Nidia, în lacrimi, pe un grup de prieteni.
Horia Moculescu, compozitor, pianist, performer, realizator de programe de TV și inspirație pentru tinerele talente! Maestrul lasă în urmă o carieră spectaculoasă
Horia Moculescu s-a născut pe data de 18 martie 1937, la Râmnicu-Vâlcea, mama sa fiind Nidia Copetti, de origine italiană (fiica antreprenorului şi arhitectului italian Antonio Copetti, care se stabilise la Râmnicu Vâlcea în anul 1898), care a murit când Horia avea 11 ani, iar tatăl, Nicolae Moculescu, ofiţer în armata română interbelică. În copilărie, acesta a luat lecţii de acordeon, pe un instrument muzical trimis de tatăl său, de pe front, în 1943.
A făcut şcoala primară în oraşul natal, apoi a urmat cursurile medii la Turda, la Liceul de Băieţi, actualul Colegiu Naţional ”Mihai Viteazul”, unde s-a remarcat prin talentul cu care interpreta piese de muzică uşoară la pian şi la acordeon, având norocul de a învăţa să studieze cu profesori foarte buni. Din cauza originilor italiene, după mamă, şi din cauză că tatăl său fusese ofiţer în armata română interbelică, Moculescu nu s-a putut înscrie la cursurile universitare ale Conservatorului din Bucureşti. Cu toate acestea, el a urmat cursurile Facultăţii de Mine din Petroşani, unde a cântat cu orchestra facultăţii.
Din 1961, a fost pianist-corepetitor la Teatrul de estradă din Deva. Între anii 1963 şi 1979, a avut o orchestră proprie cu care a susţinut concerte, turnee în ţară şi peste hotare. În 1965, a compus prima piesă înregistrată în Radio, „Trompetistul îndrăgostit”, iar în 1973 scrie piesa ”Salcia”, sau „De-ai fi tu salcie la mal”, interpretată mai întâi de Mihaela Mihai, iar mai târziu de Angela Ciochină.
Maestrul a compus peste 500 de melodii, colaborând cu cei mai talentaţi interpreţi români. De asemenea, el a scris muzică de film pentru mai multe lungmetraje și a fost membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (UCMR). De-a lungul carierei a primit peste 200 de premii. La 3 martie 2017 a primit din partea UCMR premiul la secţiunea Muzică de jazz sau Muzică instrumentală pentru lucrarea „Poate, miniatură pentru pian”, în cadrul festivităţii Premiilor Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România pe anul 2016. În 2011, celebrul compozitor a publicat cartea „Doar atât mi-am amintit”.
