A murit poetul și profesorul Paul Spirescu, cetățean de onoare al municipiului Adjud. Avea 76 de ani.
Poetul și profesorul Paul Spirescu s-a stins din viață la vârsta de 76 de ani. Anunțul decesului aduce tristețe în rândul celor care l-au cunoscut, i-au citit creațiile sau i-au fost alături de-a lungul vieții sale. Paul Spirescu a fost cunoscut atât prin activitatea sa literară, cât și prin cea de profesor, dedicându-se poeziei și educației. Timp de patru decenii, Paul Spirescu a predat filosofie, logică și psihologie la Liceul Teoretic „Emil Botta” din Adjud.
Patru decenii la catedra Liceului „Emil Botta” din Adjud
"Cu profundă tristețe, comunitatea Colegiului Național „Emil Botta” își ia rămas-bun de la domnul profesor Paul Spirescu, un dascăl și un om de cultură a cărui activitate s-a împletit, vreme de decenii, cu istoria școlii noastre. În anul 1974, Paul Spirescu a devenit profesor al liceului, dedicându-se cu pasiune educației și formării multor generații de elevi. Profesor gradul I, membru al Uniunii Scriitorilor din România și cetățean de onoare al orașului din anul 2017, a fost o prezență importantă în viața culturală a comunității.
Cine a fost Paul Spirescu
Paul Spirescu s-a născut la 26 iunie 1950, în municipiul Moreni, județul Dâmbovița. În anul 1974 a absolvit Facultatea de Filosofie a Universității din București, având și o specializare în jurnalism. Tot în 1974 și-a început activitatea didactică la Liceul Teoretic „Emil Botta” din Adjud. Timp de patru decenii, până în 2014, le-a predat elevilor filosofie, logică și psihologie. Foștii săi elevi îl evocă drept un profesor care îi îndemna pe tineri să gândească liber, să pună întrebări și să-și susțină propriile opinii. Prin activitatea desfășurată la catedră, Paul Spirescu a contribuit la formarea mai multor generații de absolvenți ai liceului adjudean.
Paul Spirescu a debutat literar în anul 1970, în revista „Amfiteatru”. Din 2008 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România. Poezia sa, predominant reflexivă și existențială, a abordat teme precum singurătatea, destinul, trecerea timpului, fragilitatea ființei umane, libertatea și căutarea sensului. În versurile sale se regăseau, adesea, observația critică asupra societății și întrebările omului confruntat cu propria condiție.
Printre volumele publicate de Paul Spirescu se numără „Metafizica lacrimei” (2000), „Strigăt clandestin” (2004), „Domnule Judecător” (2007), „Eu, adică umbra mea” (2009), „Natură moartă cu iluzii” (2012), volumul de publicistică „Umila mea părere” (2012), „Punctul de întâlnire” – volum colectiv semnat alături de Adrian Botez și Liviu Ioan Stoiciu (2013), ediția bilingvă „Metafizica lacrimei/La Métaphysique des pleurs” (2014), antologia „Trepte” (2017), „Singurătatea albatrosului în zbor” (2019) și „Sus pe-acoperișul lumii” (2022).