Tradiții și obiceiuri în Vinerea Mare din Săptămâna Patimilor. Vezi ce nu au voie să facă sub nicio formă creștinii pentru a ține necazurile la distanță.
Vinerea Mare din Săptămâna Patimilor marchează o zi de profundă tristețe și reflecție pentru credincioși, amintind de răstignirea și moartea lui Iisus Hristos. Cu această ocazie, ei au grijă să respecte o serie de tradiții și obiceiuri. Iată ce nu au voie să facă sub nicio formă.
Tradiții și obiceiuri în Vinerea Mare
În Vinerea Mare, creștinii obișnuiesc să țină post negru de la răsărit până la apus, astfel că nu mănâncă și nu beau nimic. Ei se roagă, fac fapte de milostenie și oferă pachete de mâncare oamenilor care se confruntă cu diverse lipsuri, bătrânilor sau copiilor. Părinții îi duc pe cei mici să treacă pe sub masa pe care este așezat Sfântul Epitaf, o icoană pictată pe pânză, care reprezintă punerea în mormânt a Domnului.
Sfântul Epitaf se scoate în mijlocul bisericii în timpul Vecerniei Mari și rămâne acolo până la sfârșitul deniei din seara respectivă, când preoții îl iau și îl poartă în procesiune în jurul bisericii. Ulterior, este mutat în Sfântul Altar, pe Sfânta Masă, până la Înălțarea Domnului.
După slujbă, femeile obișnuiesc să meară la mormintele celor decedați, să aprindă lumânări și să-i jelească. Credincioșii își tămâiază casele dis-de-dimineață pentru a ține spiritele rele și necazurile la distanță. Chiar dacă ouăle se vopsesc, conform tradiției, în Joia Mare, unii preoți le recomandă credincioșilor să le vopsească în Vinerea Mare, considerând că atunci a curs sângele Mântuitorului.
În popor se crede că cei care se scufundă de trei ori în apă rece în Vinerea Mare vor fi sănătoți tot anul. De asemenea, se spune că dacă plouă în această zi, atunci anul va fi bun și roditor. Pe de altă parte, dacă este vreme frumoasă, atunci anul va fi unul secetos. În unele părții ale țării, oamenii aleargă desculți prin rouă înainte de răsărit pentru belșug, sănătate și prosperitate.
Ce NU au voie să facă sub nicio formă creștinii în Vinerea Mare?
În Vinerea Mare, gospodinele pot continua pregătirile pentru Paște, însă acestea trebuie să se ocupe de treburi mai ușoare. Ele nu au voie să coacă pâine sau cozonaci, deoarece se spune că în acest fel ard mâinile Maicii Domnului. De asemenea, astăzi nu se sacrifică niciun animal și nu se spală rufe. Credincioșii nu au voie să muncească la câmp, să se certe sau să spună vorbe rele. Se spune că cei care se tund își scurtează din viață. De asemenea, cei care țes sau cos riscă să orbească. Nu se consumă sub nicio formă urzici sau oțet. În plus, nu se bea alcool și nu se organizează petreceri, această zi fiind considerată zi de doliu.
Rugăciunea pe care e bine să o citești în Săptămâna Patimilor Domnului
„Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele. Cu Pătimirile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sângele Tău, curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de viață făcător.
Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu pălmuiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin harul Tău.
Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăților, dăruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi, așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale.
Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale preaalese. Hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor care s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.”