Vestitul personaj, Celentano, a devenit viral pe rețelele de socializare cu un monolog de excepție.
Personajul interpretat de Adrian Văncică a stârnit mari emoții luni seara! Celentano a prezentat cu amărăciune situația în care a ajuns astăzi România. După ce în 2016 a devenit viral în aceeași perioadă, cu o poezie dedicată României, aseară a fost întrebat dacă și anul acesta, în prag de alegeri parlamentare are să le trasmită ceva românilor.
„Cui mama dracu’ îi mai arde de poezie, doamnă? Dumneavoastră nu vedeți cum trăim noi? Într-un banc de-ala sec care nu-l înțelege nimeni. Un pește mergea pe un drum. Asta-i România. Îl întreb: «ce caută mă, peștele ăla pe drum?» E normal? Nu e normal, peștele trebuie să stea în apă. Dar a ajuns peștele ăla acolo că l-a pus mă-sa, l-a pus ta-su, un senator, un deputat, pe pile. Și el când s-a văzut acolo ce face? Nimic, încearcă să meargă pe bicicletă, ca să fie el mai cu moț.
Nu mai e nimic normal. Te uiți în stânga, în dreapta. Anapoda ai școala. Copiii, îi învață în școală, tango. Termină școala, dă copilul de viață, surpriză! În viață se joacă călușarul. Știți? Nu știm. Păi de ce, mă? Pentru că pe noi, în școală, ne-a învățat tango. Păi hai, măi, să vă învețe ce trebuie. Păi nu putem. Păi de ce? Pentru că așa e sistemul. Așa e sistemul? Sistemul ăsta pe mine mă zăpăcește de cap, că nu înțeleg. Intri în spital și, dacă ai noroc să ieși de acolo, ești mai bolnav decât ai intrat. Te duci în alt spital să te tratezi de ce ai luat din primul, după aia în al treilea din al doilea și tot așa până când ajungi să te tratezi cu pământ la cimitir”, a început Celentano monologul său.
„Bețivul satului” nu-i scapă din vizor pe cei aflați la putere
Celentano își continuă monologul cu și mai mult patos și îi ceartă și pe cei care ne conduc.
„Cum facem noi ca să schimbăm sistemul? Asta-i întrebarea. Un pește merge pe drum. Pune, măi, peștele ăla în apă, să înoate, să dea din codiță. Avem și poezie în viața noastră. Avem poezie, respectiv rimă. Că și la poezie se repetă, și în viața noastră se repetă. Din 4 în 4 ani, din 5 în 5 ani. Este rimă încălecată, că toți vrea să ne încalece. Este rimă împerecheată, că toți vrea să ne împerecheze. Și vine cu aceeași poezie. O să fie bine, o să vă dăm, o să vă facem. O să facem schimbarea. Știți ce înțelege ei când face schimbarea? Că schimbă pe Mamba cu Tamba. Explicați-mi mie, dacă este același joc, cu aceleași reguli, cu aceleași butoane, cu aceiași oameni, cum mama dracu’ se schimbă ceva? Cum? Vreau și eu să văd peștele în apă, drumul cu asfalt. Purceaua e moartă în coteț demult. Și știi ce face? Îi pune pijama și spune: «ba nu, doarme!» Zău, mă? De ce ești mă, hahaleră? Eu nu văd, mă, că e moartă? Și cum văd eu vede toți.
Și mai este un proverb care mă tot gândesc la el. Statul când zice că îți ia, îți ia. Când zice că îți dă, zice. Dar cred că sistemul trebuie schimbat. Și până se schimbă, ca să nu ne mai bazăm pe ăsta, hai să ne bazăm pe noi. Eu așa fac, mă bazez pe voi. Hai, România”.
