Carmen Tănase, dezvăluiri dureroase despre pierderea soțului ei: „Am trecut de la agonie la extaz și de trei ori pe zi. Asta m-a costat psihic”

Carmen Tănase a vorbit despre pierderea dureroasă a soțului ei. De mai bine de 20 de ani, actrița este singură.

Carmen Tănase este una dintre cele mai apreciate și iubite actrițe de la noi din țară, însă viața ei ei nu a fost lipsită de griji și de probleme. Actrița este singură de mai bine de 20 de ani, soțul ei fiind răpus de cancer pulmonar, când era avea 39 de ani. 

În cadrul podcastului „Acasă la Măruță”, actrița a făcut dezvăluiri dureroase despre pierderea celui pe care l-a iubit și despre stările prin care a trecut pe tot parcursul perioadei în care el s-a luptat cu boala.

Ea avut rolul de a-i păstra speranța vie până în ultima clipă din viața sa. 

„Fuma foarte mult pentru că el scria noaptea. El muncea o cronică. El nu pleca niciodată de acasă fără să mai citească o dată piesa pe care o vede, deși era tobă de carte pentru că a făcut filologie. Eu am o colecție de cărți de teatru care nici nu cred că mai există în România.

După care venea acasă, își punea un pahar de vin și când se liniștea casa, se ducea în birou și scria. Și scria până dimineața. Când mă trezeam eu dimineața găseam 3000 de cocoloașe de hârtie pentru că el năștea greu o cronică și trei scrumiere pline, date pe din afară. Într-o bună dimineață, între cocoloașele alea cu hârtie, am găsit niște șervețele pline cu sânge. Și atunci mi-am dat seama că e groasă treaba pentru că tușea și pentru că nu voia să meargă la doctor, l-am chemat eu acasă.

A venit profesorul crezând că e ceva de gât și după o discuție a zis: nu ține de mine, e ceva mai jos. Și așa a început toată nebunia”, a spus Carmen Tănase . 

Carmen Tănase, despre perioada în care soțul ei s-a luptat cu boala: „M-a consumat foarte tare spaima de necunoscut”

„De când a fost diagnosticat și până s-a stins, a durat un an și opt luni.

Foarte mult pentru categoria de cancer pe care îl avea el. Dar el era un tip foarte deștept, era foarte greu să-l păcălești, să-l duci cu vorba, numai psihologia omului bolnav se schimbă foarte tare și atunci el m-a crezut pe mine. El s-a sprijinit în mine și eu am decis să-i întrețin speranța și i-am spus: „Vom rezolva”.

Și el m-a crezut până în ultima clipă.

Cred că asta a fost mai bine pentru că el a luptat pentru un an și opt luni. Ce era în spatele acestei speranțe pe care i-am întreținut-o, nu vreau să spun pentru că a fost groaznic. Am trecut de la agonie la extaz, uneori treceam de trei ori pe zi și asta m-a costat psihic foarte mult. M-a consumat foarte tare spaima de necunoscut: ce facem noi după? Știam adevărul. Am vrut foarte tare să nu se chinuie și apoi întrebarea: Ce facem noi după? Aș fi vrut să văd un film, cum o să fie, ca să știu ce fac, să am îndrumător”, a declarat Carmen Tănase. 

---