„Am vrut să văd ce i-au făcut soțului meu!” Pandantivul plin de sânge pe care nu-l dă jos niciodată: Văduva lui Charlie Kirk rupe tăcerea după asasinat

Erika Kirk comemorare Charlie Kirk

Dezvaluirile Erikai Kirk despre moartea lui Charlie Kirk

Durere sfâșietoare pentru Erika Kirk, soția activistului american Charlie Kirk, ucis pe 10 septembrie la doar 31 de ani, în timpul unei dezbateri studențești la Utah Valley University.

Văduva devastată a povestit detalii cumplite despre ultimele clipe ale soțului ei și despre lupta interioară pe care o duce de atunci. De la tragedie, Erika nu se desparte de crucea Sf. Mihail pe care medicii i-au smuls-o de la gât lui Charlie încercând să-l salveze. Bijuteria încă păstrează urme de sânge uscat în crăpături.

„Îmi permit să simt această durere atât de adânc… Domnul îmi dă discernământ”, a spus ea pentru The New York Times.

De atunci, viața i s-a schimbat radical. Nu poate să spele prosoapele folosite ultima oară de soțul ei și nici măcar să pășească în dormitor. „Încă nu pot intra în camera noastră. Dorm prin rotație în alte locuri din casă”, a mărturisit Erika.

Citește și: Cum ar arăta execuția lui Tyler Robinson, tânărul acuzat de uciderea lui Charlie Kirk, dacă aceasta ar avea loc conform legilor statului Utah

Cu o seară înaintea tragediei, cei doi ieșiseră la cină cu un prieten, în Phoenix. Erika l-a rugat pe Charlie să poarte vestă antiglonț, mai ales după ce acesta primise amenințări cu moartea și angajase propria echipă de securitate.
„Prietenii i-au sugerat să vorbească din spatele unui geam antiglonț. El a spus: «Nu încă». Avea încredere în echipa lui și în securitatea campusului”, a dezvăluit soția.

Charlie însuși ar fi spus în repetate rânduri cunoscuților că meseria lui îl putea aduce în fața violenței. Acum, Erika se întreabă dacă el nu-și acceptase deja soarta.

Când a aflat că soțul ei fusese împușcat de Tyler Robinson, 22 de ani, Erika era la spital, alături de mama ei bolnavă. A urcat imediat într-un avion privat spre Utah, însă în timpul zborului a primit vestea cumplită: Charlie fusese declarat mort.


„Mă uitam la nori și la munți. Era o zi superbă și mă gândeam: asta e exact ultima imagine pe care a văzut-o și el.”

„Vreau să văd ce i-au făcut soțului meu”

Ajunsă la spital, șeriful a încercat s-o oprească să vadă trupul neînsuflețit, avertizând-o că rana de la gât era extrem de gravă.
Dar Erika a refuzat să fie protejată de adevăr: „Cu tot respectul, vreau să văd ce i-au făcut soțului meu”, a spus ea cu hotărâre.

„Nu vreau sângele lui pe mâinile mele!” – văduva lui Charlie Kirk refuză pedeapsa cu moartea pentru asasinul soțului ei

Durerea cumplită a Erikai Kirk, soția activistului conservator ucis, se împletește cu o putere interioară neașteptată. Deși soțul ei, Charlie Kirk (31 de ani), a fost împușcat mortal în timpul unei dezbateri universitare din Utah, tânăra văduvă spune că nu vrea să ceară pedeapsa capitală pentru presupusul criminal.

Erika a povestit pentru presa americană ultimele clipe ale soțului ei, așa cum i-au fost relatate:
„Ochii lui erau pe jumătate deschiși și avea acel zâmbet subtil, ca Mona Lisa. Ca și cum ar fi murit fericit. Ca și cum Iisus l-ar fi salvat. A venit glonțul, a clipit și s-a dus în cer.”

Suspectul, Tyler Robinson (22 de ani), a fost predat poliției chiar de către tatăl său. Tânărul a apărut deja în fața judecătorilor și a fost oficial acuzat de omor calificat și alte infracțiuni grave. Procurorii au anunțat că vor cere pedeapsa cu moartea.

Deși ar fi fost de așteptat ca Erika să ceară cea mai dură pedeapsă, văduva surprinde prin poziția ei:
„M-au întrebat mulți: ‘Simți ură față de omul acesta? Vrei să ceri pedeapsa cu moartea?’ Am fost sinceră. I-am spus avocatului nostru: vreau ca guvernul să decidă. Eu nu vreau sângele acelui om pe mâinile mele.”

„Când ajung în Rai, vreau să fiu cu Charlie”

Pentru Erika, totul este o chestiune de credință și mântuire: „Când voi ajunge în Rai și Iisus mă va întreba: ‘Ochi pentru ochi? Așa se face?’, iar asta mă va împiedica să fiu alături de Charlie, atunci nu vreau. Nu pot să port această povară.”